Xiphophorus maculata - Pestele platy
In acvaristica sunt cunoscuti sub numele de "platy". Biotopul lor natural este in Mexic si Guatemala. Corpul este relativ alungit cu spatele si abdomenul la fel de alungite, dar pot aparea si forme cu spatele mai inalt si corpul mai bondoc. Dorsala are 9-10 radii, fiind relativ mica, dar au aparut si forme "voal" cu dorsala mult prelungita. Lungimea la care ajunge este de 4 cm pentru mascul si 6 cm pentru femela. Chiar si in natura apar foarte multe forme coloristice, iar in acvaristica, in urma selectiei au aparut si mai multe.
La forma de baza, ceafa si zona spatelui sunt oliv inchis, pe flancuri este albastrui, cu dungi transversale inchise la culoare, dar destul de estompate, zona de sub opercule si abdomenul sunt albe, cu aripioare incolore. Pe radacina cozii pot apare pete negre de diferite modele, maro rosii, albastre. Ca varietati coloristice au aparut: platy auriu, rosu, wagteil = corpul rosu cu aripioarele si coada neagra, precum si tuxeto = au solzii negri si luciosi pe un fond rosu sau verde. In S.U.A. Gordon a obtinut o varietate "inima sangeranda" care are beregata sau zona pectorala de un rosu sangeriu, iar restul corpului este alb. Temperatura optima este de 20-25° C. Nasc pui vii, pana la 100 de bucati in functie de marimile femelei (mai ales dimineata devreme).
La forma de baza, ceafa si zona spatelui sunt oliv inchis, pe flancuri este albastrui, cu dungi transversale inchise la culoare, dar destul de estompate, zona de sub opercule si abdomenul sunt albe, cu aripioare incolore. Pe radacina cozii pot apare pete negre de diferite modele, maro rosii, albastre. Ca varietati coloristice au aparut: platy auriu, rosu, wagteil = corpul rosu cu aripioarele si coada neagra, precum si tuxeto = au solzii negri si luciosi pe un fond rosu sau verde. In S.U.A. Gordon a obtinut o varietate "inima sangeranda" care are beregata sau zona pectorala de un rosu sangeriu, iar restul corpului este alb. Temperatura optima este de 20-25° C. Nasc pui vii, pana la 100 de bucati in functie de marimile femelei (mai ales dimineata devreme).
Familia Anabantidae
Aceasta familie face parte din ordinul Anabantoidaea. Ordinul se imparte in genurile: Anabas, Ctenopoma, Malpulutta si Sendelia.
Pestii din acest ordin sunt pesti de apa dulce, din zona tropicelor si au caracteristic un aparat respirator auxiliar numit labirint. De multe pri branhiile nu sunt suficiente pentru o respiratie eficace si atunci pestii care traiesc in ape maloase, lipsite de oxigen, si-au dezvoltat cu timpul acest labirint, ca organ auxiliar. Pestii ies la suprafata apei si respira aer atmosferic. Labirintul este mai dezvoltat sau nu, in functie de specie si de varsta. Deci aceste specii se acomodeaza usor la lipsa de oxigen din apa. Din punct de vedere al conformatiei corpului, aceasta poate varia de la alungit la bondoc, aplatizati lateral, cu botul scurt, gura mica, buzele groase si pronuntate, cu solzii de pe spate mediu dezvoltati, acoperinf capul si barbia. Dorsala si anala se impart in doua parti, una mai lunga cu radii tari si cealalta mai scurta cu radii moi. Aripioarele abdominale sunt foarte apropiate de zona pectorala, dar la unele specii sunt foarte alungite transformandu-se in antene (fire). Pe aceste antene sunt dispuse multe celule gustative. Linia de pe flancuri poate fi continua (completa) sau intrerupta. In acest caz este formata din pete, puncte, dar aceasta linie poate lipsi cu totul. Cavitatea abdominala este foarte mare, ajungand pana la baza cozii. Anusul este pozitionat in partea anterioara a corpului, iar vezica inotatoare este lunga fiind plasata in partea din spate a corpului si este formata din doua parti.
Anabantidele sunt raspandite in sud-estul Asiei, Indoneziei si Africa. Sunt numai pesti de apa dulce si din motive economice s-au raspandit si dincolo de insulele Sunda. Sunt pesti nepretentiosi, dar au nevoie de multa caldura. Bazinele trebuiesc acoperite, pentru ca respirand aer atmosferic sunt sensibili la diferenta de temperatura intre cea a apei si a aerului din camera. De asemenea, bazinul trebuie acoperit si pentru faptul ca speriindu-se sar afara din apa (mai ales Trichogaster leeri). Din acest punct de vedere, acest lucru este evident atunci cand isi ingrijesc icrele sau puii. Desi sunt pesti pasnici fata de alte specii, sunt foarte agresivi fata de sexul opus (mai ales fata de femele) in timpul reproducerii.
Depunerea icrelor are loc intr-un cuib de spuma, construit de mascul in acest scop. Bulele de aer sunt lipite unele de altele printr-o secretie produsa de unele glande din cavitatea bucala. De regula, cuibul este ancorat de plante, sau are in componenta lui fragmente de plante. Aceasta legatura cu plantele are o importanta deosebita. deoarece in jurul plantelor se dezvolta o viata microscopica, care este importanta pentru ca foloseste ca o prima hrana pentru alevini.
Masculul care construieste cuibul, are grija de el aparandu-l si reparandu-l tot timpul. La unii pesti (Macropodus opercularis) icrele contin o cantitate foarte mare de substante uleioase, care fac ca icrele sa se ridice singure in cuibul de spuma, in timp ce la alte specii (Betta splendens), cantitatea uleioasa este mai mica, icrele cad pe fundul acvariului, de unde sunt adunate de mascul si ridicate in cuibul de spuma. Pentru a nu distruge cuibul, acvariul trebuie asezat intr-un loc ferit de zdruncinaturi care sa atinga suprafata apei. Dupa depunerea icrelor, femela va fi scoasa din acvariu. Masculul construieste cuibul asezand icrele de jos in sus, astfel incat bulele stricate de agitatia apei sunt construite de cele din stratul inferior, astfel incat icrele ajung la un moment dat la suprafata apei. Puii ies ca larve nedezvoltate si pana in momentul in care inoata liber, sunt tinuti la un loc (in cuib) de mascul. In acest stadiu puii topaie perpendicular pe suprafata apei, dar sub cuib. Din clipa in care inoata liber (pozitie orizontala), masculul nu se mai ocupa de ei, trebuind scos din bazin. La cateva specii, din cele care nu construiesc cuib de bule, sau la care cuibul este foarte mic, puii se pot lipi in zona capului sau a flancurilor cu o substanta uleioasa care-i mentine la suprafata. Puii "renunta" la aceasta substanta in momentul in care continutul sacului vitelin s-a resorbit complet.
In primele stadii de viata puii au nevoie de foarte multa hrana animala (infuzori). Dupa 5-7 zile de hranire cu infuzori, puii pot fi trecuti pe o alta hrana marunta (galbenus de ou fiert tare). Trebuie mentinuta o temperatura constanta a apei, iar inaltimea coloanei de apa sa nu depaseasca 10-15 cm (mai ales la Betta splendens). In prima luna de viata puii au nevoie de o aerisire fina a apei, pana in momentul dezvoltarii labirintului. Subordinul Anabantidaea este impartit la randul lui in 4 familii: Anabantidae, Belontiidae = pesti labirint, Gurami = helostomitidae si Osphoronemidae.
Lista de specii
Betta splendens
Colisa chuna
Colisa fasciata
Colisa labiosa
Helostoma temmincki
Macropodus opercularis
Trichogaster leeri
Trichogaster trichopterus (gurami)
Pestii din acest ordin sunt pesti de apa dulce, din zona tropicelor si au caracteristic un aparat respirator auxiliar numit labirint. De multe pri branhiile nu sunt suficiente pentru o respiratie eficace si atunci pestii care traiesc in ape maloase, lipsite de oxigen, si-au dezvoltat cu timpul acest labirint, ca organ auxiliar. Pestii ies la suprafata apei si respira aer atmosferic. Labirintul este mai dezvoltat sau nu, in functie de specie si de varsta. Deci aceste specii se acomodeaza usor la lipsa de oxigen din apa. Din punct de vedere al conformatiei corpului, aceasta poate varia de la alungit la bondoc, aplatizati lateral, cu botul scurt, gura mica, buzele groase si pronuntate, cu solzii de pe spate mediu dezvoltati, acoperinf capul si barbia. Dorsala si anala se impart in doua parti, una mai lunga cu radii tari si cealalta mai scurta cu radii moi. Aripioarele abdominale sunt foarte apropiate de zona pectorala, dar la unele specii sunt foarte alungite transformandu-se in antene (fire). Pe aceste antene sunt dispuse multe celule gustative. Linia de pe flancuri poate fi continua (completa) sau intrerupta. In acest caz este formata din pete, puncte, dar aceasta linie poate lipsi cu totul. Cavitatea abdominala este foarte mare, ajungand pana la baza cozii. Anusul este pozitionat in partea anterioara a corpului, iar vezica inotatoare este lunga fiind plasata in partea din spate a corpului si este formata din doua parti.
Anabantidele sunt raspandite in sud-estul Asiei, Indoneziei si Africa. Sunt numai pesti de apa dulce si din motive economice s-au raspandit si dincolo de insulele Sunda. Sunt pesti nepretentiosi, dar au nevoie de multa caldura. Bazinele trebuiesc acoperite, pentru ca respirand aer atmosferic sunt sensibili la diferenta de temperatura intre cea a apei si a aerului din camera. De asemenea, bazinul trebuie acoperit si pentru faptul ca speriindu-se sar afara din apa (mai ales Trichogaster leeri). Din acest punct de vedere, acest lucru este evident atunci cand isi ingrijesc icrele sau puii. Desi sunt pesti pasnici fata de alte specii, sunt foarte agresivi fata de sexul opus (mai ales fata de femele) in timpul reproducerii.
Depunerea icrelor are loc intr-un cuib de spuma, construit de mascul in acest scop. Bulele de aer sunt lipite unele de altele printr-o secretie produsa de unele glande din cavitatea bucala. De regula, cuibul este ancorat de plante, sau are in componenta lui fragmente de plante. Aceasta legatura cu plantele are o importanta deosebita. deoarece in jurul plantelor se dezvolta o viata microscopica, care este importanta pentru ca foloseste ca o prima hrana pentru alevini.
Masculul care construieste cuibul, are grija de el aparandu-l si reparandu-l tot timpul. La unii pesti (Macropodus opercularis) icrele contin o cantitate foarte mare de substante uleioase, care fac ca icrele sa se ridice singure in cuibul de spuma, in timp ce la alte specii (Betta splendens), cantitatea uleioasa este mai mica, icrele cad pe fundul acvariului, de unde sunt adunate de mascul si ridicate in cuibul de spuma. Pentru a nu distruge cuibul, acvariul trebuie asezat intr-un loc ferit de zdruncinaturi care sa atinga suprafata apei. Dupa depunerea icrelor, femela va fi scoasa din acvariu. Masculul construieste cuibul asezand icrele de jos in sus, astfel incat bulele stricate de agitatia apei sunt construite de cele din stratul inferior, astfel incat icrele ajung la un moment dat la suprafata apei. Puii ies ca larve nedezvoltate si pana in momentul in care inoata liber, sunt tinuti la un loc (in cuib) de mascul. In acest stadiu puii topaie perpendicular pe suprafata apei, dar sub cuib. Din clipa in care inoata liber (pozitie orizontala), masculul nu se mai ocupa de ei, trebuind scos din bazin. La cateva specii, din cele care nu construiesc cuib de bule, sau la care cuibul este foarte mic, puii se pot lipi in zona capului sau a flancurilor cu o substanta uleioasa care-i mentine la suprafata. Puii "renunta" la aceasta substanta in momentul in care continutul sacului vitelin s-a resorbit complet.
In primele stadii de viata puii au nevoie de foarte multa hrana animala (infuzori). Dupa 5-7 zile de hranire cu infuzori, puii pot fi trecuti pe o alta hrana marunta (galbenus de ou fiert tare). Trebuie mentinuta o temperatura constanta a apei, iar inaltimea coloanei de apa sa nu depaseasca 10-15 cm (mai ales la Betta splendens). In prima luna de viata puii au nevoie de o aerisire fina a apei, pana in momentul dezvoltarii labirintului. Subordinul Anabantidaea este impartit la randul lui in 4 familii: Anabantidae, Belontiidae = pesti labirint, Gurami = helostomitidae si Osphoronemidae.
Lista de specii
Betta splendens
Colisa chuna
Colisa fasciata
Colisa labiosa
Helostoma temmincki
Macropodus opercularis
Trichogaster leeri
Trichogaster trichopterus (gurami)
Familia Characidae
Aceasta familie face parte din subordinul Characoidea, care la randul lui face parte din ordinul Cypriniformes. Familia Characidae provine din apele dulci din Africa, America de Sud si centrala si sudul S.U.A. Ceea ce are specific aceasta familie, este o aripioara adipoasa care le aseamana cu salmonidele. Se inrudesc si cu crapii, de care se deosebesc prin aceasta aripioara, prin lipsa mustatilor si printr-o dantura foarte bine dezvoltata. Majoritatea speciilor au dinti mici, diferiti atat ca forma cat si ca materialul din care sunt formati. Unii au dinti foarte ascutiti cu care-si sfasie prada.
Familia numara 1300-1400 de specii. Toate speciile prefera o apa limpede, moale pana la medie, usor acida. Temperatura intre 22-26° C. Prefera acvarii bine plantate, cu zone luminate de soare, mai ales dimineata. Pentru depunerea icrelor au nevoie de tufe de plante cu frunze mici: Fontinalis sau Myriophyllum, apa moale, usor acida cu o temperatura de 25-27° C. Se alege perechea care a inceput jocul nuptial in acvariul comun. In acvariul de reproducere pestii pot fi hraniti doar cu Enchitrei care stimuleaza depunerea. Toti isi mananca icrele, de aceea trebuie scosi imediat din acvariu. Puii ies dupa circa 24 ore, iar dupa 3-5 zile inoata liber.
Dupa Gery subordinul Characoidea se imparte in doua familii:
- Characoidae, care au aripioara anala lunga
- Erytrinidoidea cu aripioara anala scurta.
Din familia Characoidae fac parte subfamiliile:
- Characide cu genurile: Hemigrammus, Hyphessobrycon, Megalamphodus, Moenkausia, Tayeria, Alestens, Micralestes
- Serrasalmidae cu genurile: Metynnis, Milossoma, Serrasalmus
- Gasteropelecidae cu genurile: Thoracharax, Carnegiella, Gasteropelecus.
Lista de specii
Gymnocorymbus ternetzi (tetra negru)
Hemigrammus caudovittatus (tetra de Buenos Aires)
Hyphesobrycon herbertaxelrodi (neon negru)
Lamprocheirodon axelroxi (cardinal)
Nematobrycon palmeri (tetra imperial)
Paracheirodon innesi (neon)
Piranha
Familia numara 1300-1400 de specii. Toate speciile prefera o apa limpede, moale pana la medie, usor acida. Temperatura intre 22-26° C. Prefera acvarii bine plantate, cu zone luminate de soare, mai ales dimineata. Pentru depunerea icrelor au nevoie de tufe de plante cu frunze mici: Fontinalis sau Myriophyllum, apa moale, usor acida cu o temperatura de 25-27° C. Se alege perechea care a inceput jocul nuptial in acvariul comun. In acvariul de reproducere pestii pot fi hraniti doar cu Enchitrei care stimuleaza depunerea. Toti isi mananca icrele, de aceea trebuie scosi imediat din acvariu. Puii ies dupa circa 24 ore, iar dupa 3-5 zile inoata liber.
Dupa Gery subordinul Characoidea se imparte in doua familii:
- Characoidae, care au aripioara anala lunga
- Erytrinidoidea cu aripioara anala scurta.
Din familia Characoidae fac parte subfamiliile:
- Characide cu genurile: Hemigrammus, Hyphessobrycon, Megalamphodus, Moenkausia, Tayeria, Alestens, Micralestes
- Serrasalmidae cu genurile: Metynnis, Milossoma, Serrasalmus
- Gasteropelecidae cu genurile: Thoracharax, Carnegiella, Gasteropelecus.
Lista de specii
Gymnocorymbus ternetzi (tetra negru)
Hemigrammus caudovittatus (tetra de Buenos Aires)
Hyphesobrycon herbertaxelrodi (neon negru)
Lamprocheirodon axelroxi (cardinal)
Nematobrycon palmeri (tetra imperial)
Paracheirodon innesi (neon)
Piranha
Familia Cichlidae
Originea acestei familii este foarte veche, datand dinaintea separarii continentelor. Este o familie ce cuprinde peste 1000 de specii de pesti,
cu forme, colorit si comportament foarte diferite, ce acopera zone geografice largi, tropicale si subtropicale, evitand zonele reci si temperate.
Astfel ca raspandire familia Cichlidae acopera Africa, zone izolate din Asia Mica, coastele de sud ale Indiei, Sri Lanka, America de Sud si
Centrala. Exista cateva centre geografice unde Cichlidele sunt grupate in numar foarte mare: astfel putem enumera marile lacuri din estul
Africii, lacurile Malawi, Victoria, Tanganika, bazinul fluviului Congo si zona tropicala a Africii de Vest si din Congo pana in Nigeria. In America de
Sud aceste centre sunt grupate in zona bazinului Amazonului si in partea de nord a acestuia precum si in zona fluviului Orinoco. In Africa,
practic Cichlidele sunt prezente in toate zonele, precum si in Madagascar.
Din punct de vedere al procurarii hranei, prefera fundul apei, pentru ca aici, in zone cu apa statatoare sau foarte lin curgatoare, in namol sau sub stratul de frunze, pestii vor gasi mereu larve de tantari sau alte insecte care formeaza in mod obisnuit hrana lor. Despre modul cum isi procura hrana de pe fundul apei, cei interesati vor gasi amanunte la capitolul despre Symphysodon discus.
Din punct de vedere al reproducerii, prefera fundul apei pentru ca aici gasesc pietre plate pe care depun cu predilectie. Indiferent de felul clocirii icrelor in gura sau normal, depunerea icrelor are mereu loc pe pietre plate, sau pe frunze mari de plante. Au un mod evoluat de a-si ingriji icrele, astfel ca in vederea depunerii ei curata foarte bine locul viitoarei ponte, sau scobesc in nisip mici gropi. Pentru depunere prefera locuri cu apa limpede si linistita, unele specii cautand si locuri insorite, soarele ajutand la eclozare. La fel, intr-o apa linistita, puii isi vor gasi cu usurinta hrana adecvata, marunta si o protectie sporita.
Din punct de vedere al eclozarii icrelor, dupa depunere, cichlidele sunt de doua feluri:
- pesti care-si clocesc icrele in gura
- pesti ale caror icre eclozeaza normal, pe suportul pe care au fost depuse, dar sub supravegherea stricta a ambilor parinti.
Din punct de vedere coloristic, ciclidele au o gama foarte mare de culori si desene. Astfel trec de la bogatie de culori la pesti foarte putin colorati., de la desene foarte complicate la dungi sau pete necolorate. Culorile si dungile, la acelasi peste se pot schimba de la o clipa la alta in functie de starea pestelui. Asrfel dungile transversale pot apare sau dispare (ex. la discusi). Puietul in primele saptamani de viata are un colorit diferit de al parintilor, unii avand "pete de semnalizare" pe lateral, probabil pentru a fi recunoscuti de parinti. In biotopul natural acest lucru ii poate salva de pestii mari, confundandu-se cu mediul inconjurator. Unii pui isi pot schimba culoarea de cateva ori pana la maturizare. Culorile definitive si desenul apar numai la maturizarea sexuala. De multe ori coloritul puilor este atat de diferit de cel al parintilor incat un crescator neavizat nu-si poate da seama de la ce specie sunt. Deci coloritul este in functie de starea pestilor. Astfel vom avea un colorit si un desen special pentru diferitele situatii care apar:
- pentru a impresiona o femela
- pentru amenintare
- pentru lupta
- pentru ingrijirea icrelor
- pentru perioada de imperechere
O ciudatenie este faptul ca masculul invins in lupta, poate lua coloritul unei femele. Coloritul din perioada eclozarii icrelor, poate fi complet diferit de cel al diferitelor situatii, putand aparea culori complet noi, de regule, coloritul masculilor difera de cel al femelelor, dar sunt si ciclide care fac exceptie de la aceasta regula: scalarii, discusii.
Lista de specii
Apistogramma cacatuoides
Apistograma ramirezi si Inmultire si cresterea puilor by harry-ab
Cichlasoma festivum
Cichlasoma meeki
Cichlasoma nigrofasciatum
Cichlasoma severum
Cyphotilapia frontosa
Pterophyllum scalare (scalar)
Symphysodon discus (discus)
Familia Cyprinidae
Aceasta familie face parte din ordinul Cyprinoidea bine reprezentata in Europa, Asia, Africa si America de Nord. La inceput, in America de Sud si Australia, n-au fost reprezentanti ai acestei familii, dar din motive economice au fost introdusi si aici. Familia Cyprinidae are multe specii. Pestii din familia Cyprinidae traiesc in ape cu curs lent sau statatoare, cu fund moale, unde cu ajutorul mustatilor isi cauta hrana, dar si specii care prefera apele cu curenti mai puternici si cu fundul acoperit de pietris.
Forma corpului este de la alungit, rotunda spre ovala, cu lateralele aplatizate. In general aripioarele sunt mici, iar radiile sunt moi, cu exceptia primei radii a dorsalei care poate fi intarita. Gura are buzele groase, este inconjurata de mustati cu care pipaie fundul apei. La unele specii botul este prelungit cu o trompa. Propriu-zis nu au dinti (in sensul pe care il stim noi), ci acestia sunt formati dintr-o materie cornoasa plasata in fundul gurii. Acesti "dinti" sunt importanti pentru ca dupa ei se face impartirea in specii. Sunt pesti pasnici si doar rareori devin intoleranti fata de ceilalti, lucru care-i face foarte potriviti pentru bazinele comune. Sunt pesti rapizi, in continua miscare, lucru care dauneaza unor specii mai linistite, sau inactive in timpul zilei. Datorita faptului ca-si cauta hrana pe fundul acvariului, substratul trebuie sa fie format dintr-un nisip bine spalat (pentru a nu tulbura apa) si nici prea mare pentru ca pestii s-ar rani la mustati. Substratul trebuie sa fie inchis la culoare (turba sau bazalt) pentru a le scoate in evidenta coloritul superb. In acvariu nu se vor pune plante cu frunze prea fine ca: Myriophyllum, Cabomba, Limnophyla. Pretentiile fata de calitatea apei, temperatura sau lumina difera de la specie la specie. Mananca orice, fiind pesti modesti, usor de intretinut.
Depun icrele in masa apei, in jurul unor tufe cu frunze fine (cele mentionate mai sus) dupa un dans nuptial agitat si frenetic. Foarte rar isi ingrijesc icrele, de aceea vor fi scosi din acvariu imediat dupa ce au depus. De regula trebuie sa luam masuri de protectie a icrelor, cu plase din nylon sau gratare din baghete de sticla. Icrele eclozeaza in 24-28 de ore, dupa acest interval larvele lipindu-se de pietre, frunze, geamuri. La inceput larvele sunt transparente si abia dupa alte 2-3 zile incep sa inoata liber, moment in care incepem sa le hranim.
Lista de specii
Barbus tetrazona (tetrazona)
Brachydanio albolineatus
Brachydanio rerio (zebra)
Brachydanio frankei (leopard)
Carasius auratus auratus (caras)
Aceasta familie face parte din ordinul Cyprinoidea bine reprezentata in Europa, Asia, Africa si America de Nord. La inceput, in America de Sud si Australia, n-au fost reprezentanti ai acestei familii, dar din motive economice au fost introdusi si aici. Familia Cyprinidae are multe specii. Pestii din familia Cyprinidae traiesc in ape cu curs lent sau statatoare, cu fund moale, unde cu ajutorul mustatilor isi cauta hrana, dar si specii care prefera apele cu curenti mai puternici si cu fundul acoperit de pietris.
Forma corpului este de la alungit, rotunda spre ovala, cu lateralele aplatizate. In general aripioarele sunt mici, iar radiile sunt moi, cu exceptia primei radii a dorsalei care poate fi intarita. Gura are buzele groase, este inconjurata de mustati cu care pipaie fundul apei. La unele specii botul este prelungit cu o trompa. Propriu-zis nu au dinti (in sensul pe care il stim noi), ci acestia sunt formati dintr-o materie cornoasa plasata in fundul gurii. Acesti "dinti" sunt importanti pentru ca dupa ei se face impartirea in specii. Sunt pesti pasnici si doar rareori devin intoleranti fata de ceilalti, lucru care-i face foarte potriviti pentru bazinele comune. Sunt pesti rapizi, in continua miscare, lucru care dauneaza unor specii mai linistite, sau inactive in timpul zilei. Datorita faptului ca-si cauta hrana pe fundul acvariului, substratul trebuie sa fie format dintr-un nisip bine spalat (pentru a nu tulbura apa) si nici prea mare pentru ca pestii s-ar rani la mustati. Substratul trebuie sa fie inchis la culoare (turba sau bazalt) pentru a le scoate in evidenta coloritul superb. In acvariu nu se vor pune plante cu frunze prea fine ca: Myriophyllum, Cabomba, Limnophyla. Pretentiile fata de calitatea apei, temperatura sau lumina difera de la specie la specie. Mananca orice, fiind pesti modesti, usor de intretinut.
Depun icrele in masa apei, in jurul unor tufe cu frunze fine (cele mentionate mai sus) dupa un dans nuptial agitat si frenetic. Foarte rar isi ingrijesc icrele, de aceea vor fi scosi din acvariu imediat dupa ce au depus. De regula trebuie sa luam masuri de protectie a icrelor, cu plase din nylon sau gratare din baghete de sticla. Icrele eclozeaza in 24-28 de ore, dupa acest interval larvele lipindu-se de pietre, frunze, geamuri. La inceput larvele sunt transparente si abia dupa alte 2-3 zile incep sa inoata liber, moment in care incepem sa le hranim.
Lista de specii
Barbus tetrazona (tetrazona)
Brachydanio albolineatus
Brachydanio rerio (zebra)
Brachydanio frankei (leopard)
Carasius auratus auratus (caras)
Familia Poeciliidae - Vivipari
Initial, reprezentantii acestei familii traiau doar in America, dar datorita faptului ca sunt mari consumatori de larve de tantari au fost aclimatizati in diverse tari pentru a ajuta la starpirea tantarilor anofeli. Au fost aclimatizate si la noi speciile de Gambusia affinis si Heterandria formosa. Sunt pesti de suprafata care populeaza balti sau ape lent curgatoare, hranindu-se cu insecte, larve de tantari si cu adaos de hrana vegetala. Diferentele apar la felul reproducerii, masculii si femelele nedeosebindu-se numai prin marime dar si dupa aspectul aripioarelor anale si caudale. La toate speciile acestor pesti vivipari (nasc pui vii), la mascul anala s-a transformat in gonopodiu (aparat reproducator), astfel a 3-a, a 4-a si a 5-a radie a aripioarei sunt prelungite intr-un tub prin care vor fi evacuati spermatozoizii in aparatul genital al femelei. Aceasta transformare are loc in timpul maturizarii sexuale. Puii nu au gonopodiu si in timpul acestei transformari, toata anala cu zona genitala, anusul si abdominalele se deplaseaza in fata pana in zona abdominala sau pectorala. Printr-o musculatura specializata, gonopodiul poate fi miscat intr-un arc de circa 220°. Spermatozoizii sunt tinuti sub forma unor pachete cu ajutorul unei membrane speciale. In timpul actului sexual, masculul plaseaza varful gonopodiului in zona genitala a femelei introducand un pachet de spermatozoizi inauntru. Intr-un timp s-a crezut ca eliminarea spermatozoizilor are loc in apa, in zona aparatului genital al femelei, dar in urma cercetarilor s-a stabilit ca fecundarea este interna nu externa. Substanta speciala din care este formata membrana se dizolva, spermatozoizii ramanand liberi si patrunzand in ovarele femelei, fecundand icrele, in interiorul femelei, in timp ce o parte din ei sunt pastrati intr-o cuta adanca de pe peretele cailor uterine, permitand fecundarea altor icre fara o noua imperechere. De aceea o femela poate naste de 5-7 ori fara o alta fecundare. Icrele au sacul vitelin foarte mare, iar embrionii se dezvolta in interiorul peliculei icrei pe baza rezervelor din sacul vitelin. La speciile cu icre care au sacul vitelin foarte mic (Heterandria formosa) embrionii primesc substantele hranitoare de la femela. Femela gestanta se recunoaste dupa pata mare, situata in fata analei, numita pata genitala. Exista o specie, Poecilia formosa, la care nu apar decat femele, masculii fiind complet necunoscuti, toti pestii fiind femele. Acestea sunt fecundate de masculi din alte specii, spermatozoizii ajungand la icre, fecundandu-le, dar trasaturile ereditare nu se amesteca, spermatozoizii straini mor in icra (dupa fecundare) dar patrunderea lor stimuleaza dezvoltarea icrelor (sterba). Puiul nou nascut este destul de mare, complet dezvoltat, imediat dupa nastere el inoata liber si se poate hrani singur. Dupa nastere, primul lor gest este sa ajunga la suprafata pentru a-si umple vezica inotatoare cu aer atmosferic. Perioadele de gestatie dureaza intre 4-6 saptamani, in functie de specie, nasterea putand fi stimulata prin adaugarea de apa proaspata. Duritatea apei nu prea are importanta, pH-ul usor bazic. Atragem atentia ca intr-o apa moale, usor acida aceste specii sunt sensibile la boli. Intr-un acvariu cu mai multi masculi, acestia se ierarhizeaza, cel mai puternic devenind masculul dominant. In apa va trebui sa punem sare, in functie de specie, intre o lingurita pana la o linguta in 10 l apa. Unele specii au nevoie de hrana vegetala ca: spanac si salata oparita si taiate marunt sau tablete speciale cu hrana vegetala.
Lista de specii
Poecilia reticulata (guppy)
Poecilia sphenops (molly)
Poecilia velifera (molly velifera)
Xiphophorus helleri (xipho)
Xiphophorus maculata (platy)
Initial, reprezentantii acestei familii traiau doar in America, dar datorita faptului ca sunt mari consumatori de larve de tantari au fost aclimatizati in diverse tari pentru a ajuta la starpirea tantarilor anofeli. Au fost aclimatizate si la noi speciile de Gambusia affinis si Heterandria formosa. Sunt pesti de suprafata care populeaza balti sau ape lent curgatoare, hranindu-se cu insecte, larve de tantari si cu adaos de hrana vegetala. Diferentele apar la felul reproducerii, masculii si femelele nedeosebindu-se numai prin marime dar si dupa aspectul aripioarelor anale si caudale. La toate speciile acestor pesti vivipari (nasc pui vii), la mascul anala s-a transformat in gonopodiu (aparat reproducator), astfel a 3-a, a 4-a si a 5-a radie a aripioarei sunt prelungite intr-un tub prin care vor fi evacuati spermatozoizii in aparatul genital al femelei. Aceasta transformare are loc in timpul maturizarii sexuale. Puii nu au gonopodiu si in timpul acestei transformari, toata anala cu zona genitala, anusul si abdominalele se deplaseaza in fata pana in zona abdominala sau pectorala. Printr-o musculatura specializata, gonopodiul poate fi miscat intr-un arc de circa 220°. Spermatozoizii sunt tinuti sub forma unor pachete cu ajutorul unei membrane speciale. In timpul actului sexual, masculul plaseaza varful gonopodiului in zona genitala a femelei introducand un pachet de spermatozoizi inauntru. Intr-un timp s-a crezut ca eliminarea spermatozoizilor are loc in apa, in zona aparatului genital al femelei, dar in urma cercetarilor s-a stabilit ca fecundarea este interna nu externa. Substanta speciala din care este formata membrana se dizolva, spermatozoizii ramanand liberi si patrunzand in ovarele femelei, fecundand icrele, in interiorul femelei, in timp ce o parte din ei sunt pastrati intr-o cuta adanca de pe peretele cailor uterine, permitand fecundarea altor icre fara o noua imperechere. De aceea o femela poate naste de 5-7 ori fara o alta fecundare. Icrele au sacul vitelin foarte mare, iar embrionii se dezvolta in interiorul peliculei icrei pe baza rezervelor din sacul vitelin. La speciile cu icre care au sacul vitelin foarte mic (Heterandria formosa) embrionii primesc substantele hranitoare de la femela. Femela gestanta se recunoaste dupa pata mare, situata in fata analei, numita pata genitala. Exista o specie, Poecilia formosa, la care nu apar decat femele, masculii fiind complet necunoscuti, toti pestii fiind femele. Acestea sunt fecundate de masculi din alte specii, spermatozoizii ajungand la icre, fecundandu-le, dar trasaturile ereditare nu se amesteca, spermatozoizii straini mor in icra (dupa fecundare) dar patrunderea lor stimuleaza dezvoltarea icrelor (sterba). Puiul nou nascut este destul de mare, complet dezvoltat, imediat dupa nastere el inoata liber si se poate hrani singur. Dupa nastere, primul lor gest este sa ajunga la suprafata pentru a-si umple vezica inotatoare cu aer atmosferic. Perioadele de gestatie dureaza intre 4-6 saptamani, in functie de specie, nasterea putand fi stimulata prin adaugarea de apa proaspata. Duritatea apei nu prea are importanta, pH-ul usor bazic. Atragem atentia ca intr-o apa moale, usor acida aceste specii sunt sensibile la boli. Intr-un acvariu cu mai multi masculi, acestia se ierarhizeaza, cel mai puternic devenind masculul dominant. In apa va trebui sa punem sare, in functie de specie, intre o lingurita pana la o linguta in 10 l apa. Unele specii au nevoie de hrana vegetala ca: spanac si salata oparita si taiate marunt sau tablete speciale cu hrana vegetala.
Lista de specii
Poecilia reticulata (guppy)
Poecilia sphenops (molly)
Poecilia velifera (molly velifera)
Xiphophorus helleri (xipho)
Xiphophorus maculata (platy)
Familia Welse - Somni - Catfish
In general, la noi se considera ca aceasta familie impropriu denumita "Sanitari" este formata din pesti inferiori, cu pretentii de apa si hrana reduse. Majoritatea acvaristilor, necunoscatori, au falsa impresie ca acesti pesti se hranesc cu resturile alimentare ramase de la ceilalti. Aceasta este o impresie falsa, necesitatile lor alimentare fiind cel putin la nivelul celorlalti pesti, daca nu superioare. Este adevarat ca ei sunt folositi ca pesti complementari, pe langa altii care sunt mai colorati, mai mobili si mai cunoscuti. Aceasta reputatie, ca mananca resturi, vine de la faptul ca fiind pesti de fund, avand gura plasata in partea de jos a botului, nu pot manca decat de pe fund. Daca mai mananca si din masa apei (zona de mijloc) o fac foarte rar si foarte neindemanatic. Se stie ca pot trai intr-un acvariu neaerisit si nefiltrat, deoarece au un aparat respirator auxiliar de tip abdominal. Intreaga familie este sensibila la concentratiile chimice din apa. Astfel ei vor fi afectati in cazul folosirii cuprului pentru combaterea hidrei sau a peroxidului contra algelor albastre. Concentratii care pentru alti pesti nu sunt periculoase, pentru ei pot fi mortale. In general sunt pesti nou introdusi in acvaristica, la unele specii reproducerea in captivitate, daca s-a reusit, este de data recenta dupa anii 1975-1980 (ex. Dianema longibarbis, Ancistrus etc.). Toate familiile de somni au multe specii cu obiceiuri deosebite. Intr-un acvariu comun, este bine sa fie reprezentate toate categoriile de pesti: de suprafata, de apa medie si de fund. Din aceasta ultima categorie fac parte si familiile de somni.
Sunt raspanditi, cu exceptia polilor, pe tot globul. In general sunt pesti de apa dulce, desi unele specii traiesc in mare. Sunt cam 2000 de specii, in America de Sud traiesc cam 1200, printre care si familiile de somni acoperite cu placi osoase. Prefera fundul apei de unde isi procura hrana, cautand-o cu ajutorul mustatilor. Sunt total nepretentiosi la calitatea apei, in biotopul natural traind in fluvii, rauri, parauri si ochiuri de apa fara oxigen. Unele specii, in sezonul secetos se ingroapa in namol asteptand sezonul ploios. De aceea, la amenajarea acvariului trebuie sa tinem cont de toate aceste conditii care, chiar daca nu mai sunt valabile, pestii au nevoie de ele. Astfel vom crea in acvarii locuri pentru ascunzis, pesteri, radacini si mai ales locuri de repaus pentru noapte (mici platforme mai aproape de suprafata apei). Marea majoritate sunt pesti nocturni, trebuind sa tinem cont de acest lucru, mai ales cand ii hranim (ex. familia Loricariidae). Alte familii au ciudatenii in ceea ce priveste pozitia de inot cu abdomenul in sus (Synodontis) sau atunci cand se ascund...
Ca infatisare, majoritatea au corpul alungit, dar altii sunt mai indesati. Au corpul aplatizat pe flancuri, de multe ori primul segment al corpului este cilindric si cu capul tesit in partea de sus (Siluridae, Ictaluridae). Pestii care traiesc pe fund au spatele puternic curbat, pe punctul cel mai de sus avand dorsala. Abdomenul este plat. Corpul poate fi acoperit cu placi osoase sau sa nu fie acoperit nici macar cu solzi. Pot avea capul si zona pectorala acoperite cu placi si restul corpului fara nimic. Placile osoase se pot imbina sau suprapune (ca tiglele). Pielea somnilor fara placi este acoperita cu mucus. In acest caz, in piele se afla organele electrice cu ajutorur carora isi captureaza prada (Malopterurus). Gura este mare si de multe ori oblica. Familia Loricaridae, care traieste in ape repezi, pe langa buze au mustati dese (ca niste smocuri), cu ajutorul carora indeparteaza algele care-i stau in cale. O caracteristica a somnilor o constituie mustatile care sunt prelungiri ale pielii cu foarte multe papile gustative. Numarul si lungimea acestora difera de la specie la specie. In mod normal au 4 perechi de mustati, iar la unele specii lungimea lor poate sa depaseasca lungimea corpului (cele de pe maxilarul superior). La altii (Corydoras, Callychthys), mustatile au doar cativa centimetri. Mustatile le tin departe unele de altele, rigide, servind la gasirea hranei si la orientarea in spatiu, deoarece au vazul foarte slab dezvoltat. Nu-si folosesc mustatile pentru atragerea prazii. La somnii care traiesc pe fundul apei, ochii sunt situati in partea de sus a capului si sunt acoperiti cu un strat de piele pentru a fi protejati de rani. Aripioarele sunt folosite pentru inost, dar nu sunt excesiv de dezvoltate. De regula primele radii ale dorsalei si pectoralelor sunt osoase formand niste tepi ososi ce pot fi folositi si pentru sprijin. Tepii de pe dorsala sunt in legatura cu niste glande veninoase, intepaturile fiind foarte dureroase si greu vindecabile. La unele specii intre dorsala si anala apare o aripioara adipoasa care poate fi o prelungire a pielii, uneori intarita de un spin (la somnii cu corpul acoperit de placi osoase). Acest spin poate fi mare sau poate lipsi cu totul. La alti somni, dorsala poate lipsi, dorsala poate lipsi fiind inlocuita de aceasta aripioara adipoasa. Se mai poate ca aripioarele dorsala, adipoasa si anala sa formeze o singura aripioara ce acopera intreaga parte din spate a pestelui, incepand imediat in spatele capului si terminandu-se in locul unde ar trebui sa inceapa anala.
Aripioarele perechi sunt situate pe lateralul corpului pentru a putea fi folosite si la sprijinirea corpului cand stau pe fundul apei. Unii somni au aparate respiratorii suplimentare, ca niste saci (plamani) care pornesc din vezica inotatoare puternic vascularizata si legata de branhii, altii au o parte a intestinului vascularizata, indeplinind acelasi rol. Aerul atmosferic este inspirat atunci cand pestele ajuns la suprafata apei, scoate putin botul afara si elimina dioxidul de carbon. Din punct de vedere al coloritului si desenului, familiile de somni nu sunt asa de spectaculoase. Culorile sunt stinse, iar la speciile care nu au corpul acoperit cu placi osoase, abdomenul este deschis la culoare sau este patat. Pe flancuri apar tonalitati colosistice metalizate sau catifelate, culoarea de baza fiind albastrui verzuie, de culoarea bronzului, maro sau chiar negru, pe acest fond aparand dungi longitudinale si transversale, desene neregulate in culori inchise. Sunt specii care scoase din mediul lor natural capata culori tipatoare.
In general dimorfismul sexual nu este evident dupa culoare. Din punct de vedere al hranei, au pretentii diferite. Mananca orice, hrana vie sau uscata dar in bucati mici. Se hranesc pe fundul apei, dar si din masa apei. Somnii care inoata liber (Kryptopterus, Physailia, Eutropiellus) mananca numai din masa apei si numai hrana vie. Speciile care mananca de pe fundul apei sunt omnivore, mancand tubifex, larve de tantari rosii, rame, dar si hrana uscata sau congelata. Moricariidele mananca alge moi, folosindu-se de dintii lor, dispusi in siruri, de pe buze. Ele au nevoie de acvarii bine luminate si cu multa vegetatie. Mai mananca si frunze de salata sau spanac oparite, fulgi de ovaz.
Despre reproducere in general se stiu putine lucruri, pentru ca la foarte multe specii aceasta are loc noaptea. Multe specii nu s-au reprodus in captivitate si acest lucru din doua motive: sau sunt prea mari, sau nu s-a insistat destul, specia nefiind interesanta pentru acvaristi.
Lista de specii
Ancistrus cirrhosus
Ancistrus dolichopterus
Corydoras paleatus
Hoplosternum thoracatum (sanitar)
In general, la noi se considera ca aceasta familie impropriu denumita "Sanitari" este formata din pesti inferiori, cu pretentii de apa si hrana reduse. Majoritatea acvaristilor, necunoscatori, au falsa impresie ca acesti pesti se hranesc cu resturile alimentare ramase de la ceilalti. Aceasta este o impresie falsa, necesitatile lor alimentare fiind cel putin la nivelul celorlalti pesti, daca nu superioare. Este adevarat ca ei sunt folositi ca pesti complementari, pe langa altii care sunt mai colorati, mai mobili si mai cunoscuti. Aceasta reputatie, ca mananca resturi, vine de la faptul ca fiind pesti de fund, avand gura plasata in partea de jos a botului, nu pot manca decat de pe fund. Daca mai mananca si din masa apei (zona de mijloc) o fac foarte rar si foarte neindemanatic. Se stie ca pot trai intr-un acvariu neaerisit si nefiltrat, deoarece au un aparat respirator auxiliar de tip abdominal. Intreaga familie este sensibila la concentratiile chimice din apa. Astfel ei vor fi afectati in cazul folosirii cuprului pentru combaterea hidrei sau a peroxidului contra algelor albastre. Concentratii care pentru alti pesti nu sunt periculoase, pentru ei pot fi mortale. In general sunt pesti nou introdusi in acvaristica, la unele specii reproducerea in captivitate, daca s-a reusit, este de data recenta dupa anii 1975-1980 (ex. Dianema longibarbis, Ancistrus etc.). Toate familiile de somni au multe specii cu obiceiuri deosebite. Intr-un acvariu comun, este bine sa fie reprezentate toate categoriile de pesti: de suprafata, de apa medie si de fund. Din aceasta ultima categorie fac parte si familiile de somni.
Sunt raspanditi, cu exceptia polilor, pe tot globul. In general sunt pesti de apa dulce, desi unele specii traiesc in mare. Sunt cam 2000 de specii, in America de Sud traiesc cam 1200, printre care si familiile de somni acoperite cu placi osoase. Prefera fundul apei de unde isi procura hrana, cautand-o cu ajutorul mustatilor. Sunt total nepretentiosi la calitatea apei, in biotopul natural traind in fluvii, rauri, parauri si ochiuri de apa fara oxigen. Unele specii, in sezonul secetos se ingroapa in namol asteptand sezonul ploios. De aceea, la amenajarea acvariului trebuie sa tinem cont de toate aceste conditii care, chiar daca nu mai sunt valabile, pestii au nevoie de ele. Astfel vom crea in acvarii locuri pentru ascunzis, pesteri, radacini si mai ales locuri de repaus pentru noapte (mici platforme mai aproape de suprafata apei). Marea majoritate sunt pesti nocturni, trebuind sa tinem cont de acest lucru, mai ales cand ii hranim (ex. familia Loricariidae). Alte familii au ciudatenii in ceea ce priveste pozitia de inot cu abdomenul in sus (Synodontis) sau atunci cand se ascund...
Ca infatisare, majoritatea au corpul alungit, dar altii sunt mai indesati. Au corpul aplatizat pe flancuri, de multe ori primul segment al corpului este cilindric si cu capul tesit in partea de sus (Siluridae, Ictaluridae). Pestii care traiesc pe fund au spatele puternic curbat, pe punctul cel mai de sus avand dorsala. Abdomenul este plat. Corpul poate fi acoperit cu placi osoase sau sa nu fie acoperit nici macar cu solzi. Pot avea capul si zona pectorala acoperite cu placi si restul corpului fara nimic. Placile osoase se pot imbina sau suprapune (ca tiglele). Pielea somnilor fara placi este acoperita cu mucus. In acest caz, in piele se afla organele electrice cu ajutorur carora isi captureaza prada (Malopterurus). Gura este mare si de multe ori oblica. Familia Loricaridae, care traieste in ape repezi, pe langa buze au mustati dese (ca niste smocuri), cu ajutorul carora indeparteaza algele care-i stau in cale. O caracteristica a somnilor o constituie mustatile care sunt prelungiri ale pielii cu foarte multe papile gustative. Numarul si lungimea acestora difera de la specie la specie. In mod normal au 4 perechi de mustati, iar la unele specii lungimea lor poate sa depaseasca lungimea corpului (cele de pe maxilarul superior). La altii (Corydoras, Callychthys), mustatile au doar cativa centimetri. Mustatile le tin departe unele de altele, rigide, servind la gasirea hranei si la orientarea in spatiu, deoarece au vazul foarte slab dezvoltat. Nu-si folosesc mustatile pentru atragerea prazii. La somnii care traiesc pe fundul apei, ochii sunt situati in partea de sus a capului si sunt acoperiti cu un strat de piele pentru a fi protejati de rani. Aripioarele sunt folosite pentru inost, dar nu sunt excesiv de dezvoltate. De regula primele radii ale dorsalei si pectoralelor sunt osoase formand niste tepi ososi ce pot fi folositi si pentru sprijin. Tepii de pe dorsala sunt in legatura cu niste glande veninoase, intepaturile fiind foarte dureroase si greu vindecabile. La unele specii intre dorsala si anala apare o aripioara adipoasa care poate fi o prelungire a pielii, uneori intarita de un spin (la somnii cu corpul acoperit de placi osoase). Acest spin poate fi mare sau poate lipsi cu totul. La alti somni, dorsala poate lipsi, dorsala poate lipsi fiind inlocuita de aceasta aripioara adipoasa. Se mai poate ca aripioarele dorsala, adipoasa si anala sa formeze o singura aripioara ce acopera intreaga parte din spate a pestelui, incepand imediat in spatele capului si terminandu-se in locul unde ar trebui sa inceapa anala.
Aripioarele perechi sunt situate pe lateralul corpului pentru a putea fi folosite si la sprijinirea corpului cand stau pe fundul apei. Unii somni au aparate respiratorii suplimentare, ca niste saci (plamani) care pornesc din vezica inotatoare puternic vascularizata si legata de branhii, altii au o parte a intestinului vascularizata, indeplinind acelasi rol. Aerul atmosferic este inspirat atunci cand pestele ajuns la suprafata apei, scoate putin botul afara si elimina dioxidul de carbon. Din punct de vedere al coloritului si desenului, familiile de somni nu sunt asa de spectaculoase. Culorile sunt stinse, iar la speciile care nu au corpul acoperit cu placi osoase, abdomenul este deschis la culoare sau este patat. Pe flancuri apar tonalitati colosistice metalizate sau catifelate, culoarea de baza fiind albastrui verzuie, de culoarea bronzului, maro sau chiar negru, pe acest fond aparand dungi longitudinale si transversale, desene neregulate in culori inchise. Sunt specii care scoase din mediul lor natural capata culori tipatoare.
In general dimorfismul sexual nu este evident dupa culoare. Din punct de vedere al hranei, au pretentii diferite. Mananca orice, hrana vie sau uscata dar in bucati mici. Se hranesc pe fundul apei, dar si din masa apei. Somnii care inoata liber (Kryptopterus, Physailia, Eutropiellus) mananca numai din masa apei si numai hrana vie. Speciile care mananca de pe fundul apei sunt omnivore, mancand tubifex, larve de tantari rosii, rame, dar si hrana uscata sau congelata. Moricariidele mananca alge moi, folosindu-se de dintii lor, dispusi in siruri, de pe buze. Ele au nevoie de acvarii bine luminate si cu multa vegetatie. Mai mananca si frunze de salata sau spanac oparite, fulgi de ovaz.
Despre reproducere in general se stiu putine lucruri, pentru ca la foarte multe specii aceasta are loc noaptea. Multe specii nu s-au reprodus in captivitate si acest lucru din doua motive: sau sunt prea mari, sau nu s-a insistat destul, specia nefiind interesanta pentru acvaristi.
Lista de specii
Ancistrus cirrhosus
Ancistrus dolichopterus
Corydoras paleatus
Hoplosternum thoracatum (sanitar)
